Un an nou

A inceput! Cu regrete multe. Si cateva sperante. De sanatate mai ales. Mi-e teama sa ma mai gandesc departe. Mi-e teama de tot.

Eva creste si ma sperie uneori cat este de matura si cat de multe intelege. Are comportament de adult si mi-e teama sa nu ii rapesc din copilarie. Bunaoara a pierdut-o pe Pisite. Nu am reusit sa focalizam momentul disparitiei, nu stim unde a pierdut-o. A suferit tacut in primele zile, cu speranta ca poate o va gasi dar stia ca nu mai este pentru ca nu a plans, nu s-a trantit pe jos, nimic. Ca un om mare. Cateva zile mai tarziu la Gradi, Tibi a auzit-o impartasindu-i Amaliei, c o tristete de om mare "cred ca am pierdut-o pe Pisi". Dupa zile de cautari si ture pe la Real si ochi holbati la Info Clienti ( ce poti sa facei cand un om serios iti spune " Doamna nu va suprati, cred ca am pierdut aici o pisicuta... suspans... holbat.... suspans, in fine niste manute mici pe tejghea si un mot incapatanandu-se sa se ridice langa omul serios.... inca suspans.... compilare... inteleger.... ufff ... omul serios completeaza ... o jucarie de plus adica...aaaah da) am declarat-o pierduta definitiv si am trecut la compilat o poveste care sa nu fie nici tragica dar sa fie ferma. Si am spus ca Pisi era bolnavioara si cam batrana (din declaratiile anterioare ale posesoarei) avea un picior cam desirat, un ochi zgariat etc. S-a intalnit pierduta fiind cu Mosul care a luat-o in orasul pisicilor pierdute si cam batrane unde o craciunita draguta o hraneste, mangaie, joaca etc. Buun, Eva a inteles mesajul, apoi a inceput asa un soi de jeleala umana "mi-e dor de ea, vreau sa vina inapoi, o iubesc mult, etc. Pana cand intr-o zi mi-a spus "Asa cum ai pierdut-o tu pe Bunica Irina asa am pierdut-o si eu pe Pisi" Si nici eu nu o mai gasesc nicaieri. Si mie mi-e dor tare de ea!!.

Cautam desigur o pisite asemanatoare, nu ca nu avem in casa cel putin 10 aproximativ la fel dar ca ea "Nu va mai fi niciuna"(citat di Eva)

Deci greu inceput de an. Nu pot sa imi doresc decat sa pastram amintirile vii dar sa traim in prezent! Sa fim sanatosi si sa ne bucuram cand suntem impreuna. Si din nou sa nu uitam nimic.

Pana la urma suferintele trebuie sa faca parte din viata noastra. Altfel am fi fericiti si am pierde echilibrul. E greu dar o vom face. Deci La Multi Ani 2012. Sfarsitul lumii nu poate exista !

In wekendcu Natalia

Da, a venit primavara. Slava domnului ca s-a mai incalzit si s-a lungit ziua si miki ar avea timp sa ma scoata seara in parc. ....Dar cel mia frumpos e cand vine Natalia in week end si ramane peste noapte la noi. E o calareala pe Eva si Scubi si Pisi si biata Natalia, mama mama. In fine ultima remarca privitoare la Natlia a fost seara extrem de tarziu pentru un copil, cand intr-un frecus invartecus de toata frumusetea, Eva care incerca sa isi faca un culcus in care sa o calareasca la propriu pe biata Natlia a exclamat nedumerita ! " Ce e cu osul asta tare aici ?" Si da avea dreptate, era o coasta de-a Nataliei care o inghioldea. Si bietul copil care doarme pe moale pe miki, si-a aratat indignarea si nedumerirea. Probabil nici nu stia ca oamenii mari au si oase. Deci noroc cu lectia de "anatomie" predata cu ajutorul Nataliei ca altfel credea bietul copil ca suntem cu totii pufosi.